Deci, pe de o parte: scriitori consacrați, printre cei care dau cele mai bune cărți de literatură românească an de an sau care au deja o operă solidă (Octavian Soviany, Daniel Vighi, Ștefan Agopian, O. Nimigean, Florin Iaru, Paul Vinicius, Radu Aldulescu, Cristian Teodorescu, Lucian Vasilescu, Ionel Ciupureanu – i-am menționat doar pe câțiva), apoi scriitori din generația de mijloc citiți, traduși, apreciați (de la Caius Dobrescu, Svetlana Cârstean, Bogdan Suceavă și Vasile Baghiu la Anca Mizumschi, Cezar-Paul Bădescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Ștefan Caraman și destui alții, n-are sens să-i citez pe toți aici, numele lor au tot apărut pe liste de protest, pe propuneri de reformă colective sau individuale degeaba), scriitori de 30 și ceva de ani, hai 40, poeții, prozatorii și criticii care au dovedit prin calitatea a ceea ce au scris în ultimii 15 ani că sunt vârfuri ale literaturii de azi (Vancu, Terian, Bogdan Crețu, Alex Goldiș, Manasia, Cernat, Coman, Perța, Chivu, Mugur Grosu, Șerban Axinte – iarăși mi se pare superfluu să-i înșir pe toți), pe de altă parte Nicolae Manolescu și subalternii Chifu, Vosganian, Voncu, Ștefănescu și Mihăieș.
Mă tot întreb: oare acestor din urmă domni nu li se pare nimic în neregulă cu alăturarea fără precedent, oricât de diferiți sunt între ei oamenii și scriitorii pe care i-am menționat – și care sunt doar o mică parte din cei care se exprimă de mai bine de un an încoace – împotriva derapajelor domnului Manolescu & co., împotriva situației în care s-a ajuns? Adică a felului în care acești "tătuci" fac lucrurile și calcă-n picioare, cu fiecare zi care trece, lucrurile de bun-simț, democrația și normalitatea, noi ceilalți fiind toți niște nulități și niște resentimentari că n-am intrat în istoriile lor sau nu suntem suficient de băgați în seamă de establishment? Establishmentul pe care îl reprezintă acești câțiva domni și încă vreo câțiva "din teritoriu" (lumini gen Vasile Dan, Cassian Maria Spiridon și Gabriel Coșoveanu), în general niște fripturiști care vor să rămână în continuare șefi peste niște filiale muribunde și nefuncționale și peste revistele lor pe care le citesc între ei?
Ce s-a întâmplat cu vorba aia că, dacă mai mulți îți spun că ești beat, te duci la culcare? Nu reușesc să înțeleg cât pot trage de chestia asta când ei, în ochii noștri, ai noștri, și nu ai "trendsetterilor" lui Cristea-Enache, au pierdut totul? Cum pot crede că îi vom privi (sau că ne vom aminti de ei) altfel decât fără nicio urmă de respect peste trei, peste cinci, peste zece ani?
Mă tot întreb: oare acestor din urmă domni nu li se pare nimic în neregulă cu alăturarea fără precedent, oricât de diferiți sunt între ei oamenii și scriitorii pe care i-am menționat – și care sunt doar o mică parte din cei care se exprimă de mai bine de un an încoace – împotriva derapajelor domnului Manolescu & co., împotriva situației în care s-a ajuns? Adică a felului în care acești "tătuci" fac lucrurile și calcă-n picioare, cu fiecare zi care trece, lucrurile de bun-simț, democrația și normalitatea, noi ceilalți fiind toți niște nulități și niște resentimentari că n-am intrat în istoriile lor sau nu suntem suficient de băgați în seamă de establishment? Establishmentul pe care îl reprezintă acești câțiva domni și încă vreo câțiva "din teritoriu" (lumini gen Vasile Dan, Cassian Maria Spiridon și Gabriel Coșoveanu), în general niște fripturiști care vor să rămână în continuare șefi peste niște filiale muribunde și nefuncționale și peste revistele lor pe care le citesc între ei?
Ce s-a întâmplat cu vorba aia că, dacă mai mulți îți spun că ești beat, te duci la culcare? Nu reușesc să înțeleg cât pot trage de chestia asta când ei, în ochii noștri, ai noștri, și nu ai "trendsetterilor" lui Cristea-Enache, au pierdut totul? Cum pot crede că îi vom privi (sau că ne vom aminti de ei) altfel decât fără nicio urmă de respect peste trei, peste cinci, peste zece ani?
Cum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu