luni, 2 februarie 2015

Debuturile din 2014 (8)




     "Es gibt doch heute schon viele, die sich mit Hilfe von Pillen auf irgendwelche Gemütsbewegungen einstellen."
     ("Azi există însă deja mulți oameni care, cu ajutorul pastilelor, se pregătesc lăuntric pentru o emoție sau alta.")
Ernst Jünger, într-un interviu din 1989 pentru Die Zeit

Un fel de cal troian e titlul volumului cu care debutează Dan Ciupureanu, Efectul calmantelor (Vinea, 2014), pe care îl găsesc ambivalent, nu ştiu dacă e atât vorba despre terapia prin artă pe care o clamează D.C. într-un interviu, sau mai curând despre un tip demijlocire a acelei facultăţi ce poate face din faptul banal un eveniment oniric. Fiindcă un oniric târziu e Dan Ciupureanu (au observat-o deja şi Ion Buzera, şi Marius Conkan), care pune în practică (în practica poetică & fantasmatică, desigur, şi o face fără să încerce să demonstreze prin asta ceva) o viziune deformată (ba uneori de-a dreptul răsturnată, ca-n "Între două vise") a realului, nu lipsită de grotescul şi de încâlceala stranie a materialităţii pe care le presupune o asemenea încercare ("Twisted", "Căzusem cu gândul s-adorm").
Violenţa e iminentă, lumea pare mereu ieşită din țâțâni, în cap "parcă a trosnit o şipcă", absurdul e uneori doar un capriciu (de obicei în poemele mai slabe, adică acelea mai lipsite de tensiune şi prea "jucate" dintr-un volum care n-a avut norocul să dea peste un redactor de carte), alteori un dat – sau o necesitate pentru accesarea unor paliere tăinuite ale imaginarului ("Levitaţie", "Uşi").
Lumea din Efectul calmantelor surprinde o serie de stări-limită şi pune în scenă diferite momente şi situaţii intense care au în centrul lor derealizarea, instabilitatea (între vis şi realitate, între ceea ce e întemeiat existenţial şi simulacru). Halucinaţia ("Ciorapii mei") şi psihedelicul ("Semafoare în junglă") sunt la ele acasă în poezia lui Dan Ciupureanu (n. 1983), care sondează prin mijloace minimale starea de dezechilibru şi fragilitatea conştiinţei într-o carte ce seamănă foarte bine cu imaginea pe care o reţin din penultimul poem: un hol lung, cu multe uşi în spatele cărora s-ar putea întâmpla orice.
Crud şi anevoios, aşa începe orice periplu al regăsirii de sine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu